Ai turnat seara un rând de pahare, iar dimineața, când le întorci spre lumină, vezi pe sticlă niște zone mai deschise, ca niște insule, unde ceara parcă nu mai stă lipită. Lumânarea pare întreagă, suprafața de sus e bună, dar prin sticlă se vede că ceva s-a tras de lângă perete. Se cheamă wet spots, iar primele lucruri pe care le verifici sunt trei temperaturi: a cerii când ai turnat-o, a paharului când l-ai umplut, a camerei în care s-a răcit.
Răspunsul scurt e că ceara se strânge când se răcește, și dacă lângă perete se răcește prea brusc, se desprinde pe porțiuni. Unde nu mai atinge sticla, se vede o pată. Partea mai puțin scurtă e că cifrele care te feresc de asta nu sunt aceleași la toate cerurile, iar pe unele fișe nu există deloc. Am citit fișele tehnice ale cerurilor de recipiente de pe raftul nostru una lângă alta și ți le pun mai jos, cu ce scrie fiecare și cu ce am notat noi la turnare.
În ordinea de mai jos: ce sunt petele și cum le deosebești de frosting; ce scrie fișa fiecărei ceri de recipiente despre aderență; cum torni ca ceara să rămână lipită; ce notezi și ce ne trimiți dacă un lot iese cu pete.
Eu sunt Sînziana. În atelierul nostru din Maramureș turnăm lumânări din 2010, și în pahare, și în matrițe, și vindem mai departe cerurile cu care lucrăm. Ce găsești aici e din fișele producătorilor și din ce am scris pe paginile noastre după turnări; unde fișa tace și n-am un test al nostru, îți spun asta, nu completez cu o cifră care sună bine.
De ce se dezlipește ceara de pahar după ce se răcește?
Pentru că ceara se contractă la răcire, iar dacă se răcește prea repede lângă perete, se trage de pe sticlă înainte să se fi așezat. Pe pagina cerii noastre de soia pentru recipiente scriem cele două situații în care o vedem cel mai des: ai turnat prea fierbinte sau ai turnat într-un pahar rece. Zona desprinsă rămâne cu aer între ceară și sticlă, și de-aia o vezi diferit de restul lumânării.
Cum arată wet spots și cum le deosebești de frosting
Wet spots sunt zone cu contur, albicioase, care prin sticlă arată ca niște pete ude: acolo ceara nu mai atinge peretele. Apar doar unde ceara stă lângă pahar, pentru că doar acolo are de unde să se desprindă.
Frosting-ul e alt lucru, cu alt mecanism. E ceara însăși care cristalizează neuniform și face un văl alb, ca florile de gheață, am scris despre el separat. Frosting-ul e un desen în ceară; wet spot-ul e o desprindere de perete. Diferența contează, fiindcă remediile nu sunt aceleași: la frosting lucrezi pe cristalizare și pe răcire, la wet spots lucrezi pe temperatura de turnare și pe pahar. Și de-aia concluziile nu se împrumută de la unul la celălalt: ce știm despre ardere la wet spots, mai jos, vine din atelier, nu din frosting.
Ce se întâmplă la perete când torni prea fierbinte?
Pe pagina lui KeraSoy Container 4130, ceara de soia pentru recipiente pe care o folosim în atelier, scriem ce vedem: turnată prea fierbinte sau într-un recipient rece, ceara se contractă și se desprinde de sticlă, lăsând zone albe. Ceara foarte caldă are mult de coborât până se întărește, deci are mult de strâns; un pahar rece grăbește răcirea tocmai în stratul lipit de el. În ambele cazuri, ceara de lângă perete se strânge înaintea restului.
Fișa lui 4130 spune că aderența la recipient e mai bună când torni aproape de punctul de solidificare, adică pe la 45–55°C, la o ceară care mai are puțin de coborât până se prinde. Aceeași fișă spune și că temperatura de turnare variază după recipient, parfum și colorant, și că, dacă ai dificultăți, încerci mai jos sau mai sus, în trepte de 5–10 grade. Deci 45–55 e punctul de pornire pentru aderență, nu un prag sub care nu mai ai voie.
Se văd doar prin sticlă sau schimbă și arderea?
Doar se văd. În atelierul nostru, un pahar cu wet spots arde la fel ca unul fără. Fișele tehnice pe care le-am citit nu spun nimic despre ardere la capitolul ăsta, așa că răspunsul e din turnările noastre, nu din fișă, și nici împrumutat de la frosting.
Rămâne partea care se vede: pe raft, în poza de produs și în mâna clientului care întoarce paharul spre lumină și te întreabă „de ce arată așa?". E un defect de aspect, dar dacă vinzi lumânări în pahar, aspectul e exact ce se vinde.
Ce scrie fișa fiecărei ceri de recipiente despre aderență?
Mai puțin decât ai crede, și nu același lucru. Din unsprezece ceruri de recipiente de pe raftul nostru pentru care avem documentele producătorului, doar trei dau și temperatura de turnare, și o indicație pentru pahar; una dă doar temperatura de turnare; două scriu că ceara nu se contractă la răcire; restul nu spun nimic despre pahar. Tabelul de mai jos le pune una lângă alta; în coloana a doua e fișa producătorului, în a treia ce am notat noi la turnare, pe paginile noastre.
| Ceara | Ce scrie fișa producătorului | Ce am notat noi la turnare |
|---|---|---|
| KeraSoy Container 4130 (soia) | aderență mai bună la turnare aproape de punctul de solidificare, pe la 45–55°C; recipient curat, cel puțin la temperatura camerei, preîncălzirea la 45–50°C „poate fi benefică"; la recipiente mari, a doua turnare înainte de răcirea completă | prea fierbinte sau în pahar rece, se desprinde de pereți |
| EcoCoco Container (cocos) | turnare în jur de 60°C; „aderență foarte bună la sticlă"; recipient cel puțin la temperatura camerei, preîncălzirea la 45–50°C „poate fi benefică" | nu avem un test scris |
| EcoOlive Container (măsline) | turnare la 65°C; recipient cel puțin la temperatura camerei, preîncălzirea la 45–50°C „poate fi benefică" | nu avem un test scris |
| Keragreen Container (soia) | fără temperaturi de turnare sau de recipient; „aderență bună la sticlă, îmbunătățită cu unturi sau grăsimi în proporții mici"; „fără contracție sau cristalizare la răcire" | nu avem un test scris |
| Keragreen floarea-soarelui | fără temperaturi; aceleași două afirmații, aderență bună și fără contracție la răcire | turnată la 55–60°C, în recipiente la temperatura camerei: aderență corectă, wet spots reduse, nu absente; pe sticlă rece apar mai multe |
| Keragreen rapiță | fără temperaturi și fără o afirmație despre aderență | turnată la 55–60°C, pe sticlă și pe metal, la temperatura camerei: wet spots minime, nu absente |
| EcoSoya Container (soia) | nimic despre turnare sau recipient | nu avem un test scris |
| Cargill NatureWax C-310 (soia) | turnare de pornire 55–65°C; „temperaturile mai joase dau în general mai puține defecte de suprafață"; nimic despre pahar | nu avem un test scris |
| Cargill NatureWax C3 (soia) | doar analiza: culoare, acizi grași, indice de peroxid, topire 51–55°C; nimic despre turnare | nu avem un test scris |
| Palmier rafinat BW10110 și BW10610 | doar buletinul de analiză: topire, aciditate, culoare; nimic despre turnare | nu avem un test scris |
Cele trei fișe care dau temperatura de turnare și a paharului
Sunt 4130, EcoCoco și EcoOlive, și nu se potrivesc între ele la turnare: 45–55°C, în jur de 60, 65. Diferența nu vine din punctul de solidificare: 4130 se prinde între 34 și 42 de grade, cocosul între 36 și 41, măslinele pe la 40, deci trei ceruri care se prind cam la fel pornesc de la turnări între 45 și 65 de grade. Regula „torni aproape de punctul de solidificare" e scrisă pe fișa lui 4130, nu pe a celorlalte, și nu o poți muta de pe o ceară pe alta doar fiindcă sună logic.
O a patra fișă, a lui NatureWax C-310, dă și ea o temperatură de turnare, 55–65°C ca punct de pornire, și scrie că temperaturile mai joase dau în general mai puține defecte de suprafață. Despre pahar nu spune nimic, așa că n-o număr printre cele trei.
Cele trei se potrivesc, în schimb, cu aceleași cuvinte, la pahar și la ce faci când nu iese. Paharul trebuie să fie curat și cel puțin la temperatura camerei, iar preîncălzirea la 45–50°C „poate fi benefică". Temperatura de turnare variază după recipient, parfum și colorant, și se mută în trepte de 5–10 grade dacă ai dificultăți. Iar răcirea se face netulburat, la temperatura camerei, pe la 25 de grade.
Temperatura de turnare o iei de pe fișa cerii pe care o torni, nu dintr-un tabel general și nici de la ceara pe care ai folosit-o înainte. Dacă schimbi ceara și păstrezi temperatura cu care erai obișnuit, temperatura aia poate să nu mai fie potrivită pentru ceara nouă, și petele pot veni exact de acolo.
Ce înseamnă „fără contracție" pe fișele Keragreen?
E declarația producătorului: pe fișele cerii de soia și a celei de floarea-soarelui Keragreen scrie că nu se contractă și nu cristalizează la răcire. Noi n-am măsurat contracția. Ce am observat la floarea-soarelui, turnată la 55–60°C în pahare la temperatura camerei, e aderență corectă și wet spots puține, nu absente; asta nu dovedește că ceara nu se contractă deloc, doar că în turnările noastre petele au fost puține. La soia Keragreen n-avem încă un test scris.
Mai e un rând pe aceleași fișe care merită citit: aderența la sticlă „se îmbunătățește cu un adaos mic de unturi sau grăsimi". Producătorul nu dă procent, iar noi n-am turnat blendul ăsta, deci nu-ți dau o cifră. Dacă vrei să-l încerci, e o variabilă nouă, cu test separat, nu ceva ce pui din prima în lot.
Ce faci când fișa nu spune nimic despre pahar?
Întâi ceri indicațiile. Scrie-i furnizorului, și dacă ceara e de la noi, ne scrii nouă: la rapiță și la floarea-soarelui avem turnările notate, la celelalte îți spunem ce avem și ce nu. Abia după aia, dacă tot nu ai o cifră, faci o încercare, și o tratezi ca încercare, nu ca rețetă.
Încercarea arată așa: torni două pahare din același lot de ceară, cu aceeași rețetă, în pahare identice, umplute la fel și răcite unul lângă altul, în aceeași cameră. Singura diferență e paharul: unul preîncălzit, unul la temperatura camerei. Le compari a doua zi. Dacă petele ies la amândouă, muți temperatura de turnare în trepte de 5–10 grade; e pasul pe care îl dau toate cele trei fișe care vorbesc, și îl folosești aici ca pas de test, nu ca cifră de rețetă pentru o ceară care nu-l scrie.
Cum torni ca ceara să rămână lipită
Torni pornind de la temperatura de pe fișa cerii, în pahar curat, uscat și cel puțin la temperatura camerei, completezi la timp paharele mari și lași lumânările să se răcească în liniște. Trei lucruri, în ordinea în care se strică.
Cât preîncălzești paharul și de ce?
Fișele nu-l cer, îl recomandă: pe toate trei scrie că paharul trebuie să fie cel puțin la temperatura camerei și că preîncălzirea la 45–50°C poate fi benefică; fișa lui 4130 o leagă explicit de o aderență mai bună la sticlă. Motivul e cel de mai sus: un pahar rece scoate căldura din stratul de ceară lipit de el, stratul ăla se întărește primul și se trage. Un pahar cald lasă ceara de lângă perete să se răcească odată cu restul. Fișele dau temperatura, nu și cu ce îl încălzești; orice metodă care aduce tot paharul, nu doar fundul lui, la temperatura dorită face treaba.
Paharul mai trebuie să fie curat și uscat. Pe paginile de rapiță și floarea-soarelui, printre cauzele frecvente ale desprinderii scriem, lângă paharul rece, și paharul murdar; fișele cer recipiente „curate, fără contaminanți".
Când faci a doua turnare la borcanele mari?
Înainte ca prima turnare să se răcească de tot. Fișa lui 4130 spune că în majoritatea recipientelor e de ajuns o singură turnare, iar la unele recipiente mari completarea e necesară pentru o suprafață bună: puțină ceară, la o temperatură ușor mai mare decât prima turnare, pusă înainte ca lumânarea să se răcească complet. Tot fișa avertizează că o completare turnată pe lumânarea complet rece poate reduce aderența la recipient. Nu dă un diametru de la care un pahar devine „mare"; îți dai seama după suprafață, care se adâncește la mijloc pe măsură ce ceara se strânge.
Greșeala care se vede abia a doua zi
Să lași paharele să se răcească unde se răcesc repede. Toate trei fișele cer răcire netulburată, la temperatura camerei, pe la 25 de grade; pe pagina de floarea-soarelui am scris că pe sticlă rece sau în spații reci petele pot apărea, iar pe cea de rapiță trecem recipientul rece printre cauzele desprinderii. Asta înseamnă fără pervaz rece, fără geam deschis, fără ventilator și fără frigider „ca să se prindă mai repede". O lumânare turnată bine poate ieși cu pete doar pentru că a stat peste noapte într-un curent de aer, și n-o să vezi asta decât dimineața.
Ce ne trimiți dacă ai un lot cu pete
Dacă ai un lot cu pete și nu-ți dai seama de unde vin, ne trimiți datele turnării și două poze, și încercăm să restrângem cauza: turnare, pahar, răcire sau păstrare. Fără date, orice răspuns e un sfat general, iar un sfat general nu îți repară lotul următor.
Cele trei lucruri pe care le notezi la turnare
- Ceara și rețeta: ceara și lotul ei, temperatura la care ai turnat, citită pe termometru, și ce ai pus în ea, cu dozele: parfumul, colorantul, aditivii, dacă ai folosit.
- Recipientul: din ce e, ce dimensiuni are și cât ai turnat în el, dacă era curat și uscat, dacă era preîncălzit și la cât, și din ce lot de ambalaje vine. Pe paginile noastre de rapiță și floarea-soarelui recomandăm un pahar-martor din fiecare lot de ambalaje, înainte de serie.
- Răcirea și păstrarea: camera în care s-a răcit, cât de caldă era, dacă era aproape de geam sau de un curent; și când ai văzut petele: a doua zi, după răcire, sau abia mai târziu, după ce lumânările au stat depozitate ori au fost transportate.
Cu astea, plus două poze prin sticlă, în lumină de zi, una cu paharul cu pete și una cu un pahar bun din același lot, dacă ai, ne scrii pe WhatsApp sau ne suni la 0726 162 810, ori ne scrii la office@lumanariservus.ro.
Petele de pe pahar le vezi dimineața, dar primele cauze pe care le cauți sunt de seara: temperatura cerii, a paharului și a camerei. Prima o iei de pe fișa cerii tale, a doua de pe aceeași fișă, dacă o are, iar a treia o alegi tu. Și dacă petele n-au fost acolo a doua zi și au apărut abia mai târziu, spune-ne și asta: atunci întrebarea se mută pe unde a stat lumânarea.
