Fitil de lemn pentru lumânări: cum îl alegi după lățime și cât acoperă singur

Ai comandat un set de fitil de lemn, l-ai desfăcut pe masă și ai căutat piciorul metalic. Nu era în cutie. Sau ai luat ondulatul de 25 de milimetri fiindcă părea cel mai puternic de pe raft, și în borcanul lat pe care îl aveai flacăra a rămas mică. Amândouă scenele le știm de la clienți, și amândouă vin din același lucru: fitilul de lemn se cumpără după alte reguli decât bumbacul, iar regulile alea nu le scrie nimeni pe ambalaj.

Un fitil de lemn pentru lumânări se alege după lățimea și grosimea lamelei, nu după lungime, și fiecare formă are un interval de diametre pe care l-am testat cu un singur fitil. Dacă paharul tău e peste intervalul ăla, pe fișele noastre scrie „se pune în doi”, cu două picioare care nu vin în set; cifra pentru doi n-am măsurat-o, deci acolo începe testul tău, nu o rețetă. Lungimea e a ta: o scurtezi după paharul în care torni. Cifrele de mai jos sunt intervalele pe care le-am măsurat noi, în atelier, pe fiecare formă pe care o vindem, plus ce n-am măsurat încă și spunem ca atare.

Mai jos: de ce la lemn contează lățimea și ce e intervalul măsurat; cele patru forme puse într-un singur tabel, cu ce știm și ce nu știm despre rotund; cum se montează, câte fitiluri pui și la ce înălțime tai; ce-ți poate ieși prost și ce verifici întâi; și ce comanzi pentru primul test.

Eu sunt Sînziana. În atelierul nostru din Maramureș turnăm lumânări din 2010 și vindem mai departe fitilul, ceara, parfumul și colorantul pe care le folosim noi. Fitilul de lemn l-am ars în rețetele noastre înainte să-i scriem intervalul pe pagină, la patru din cele cinci fitiluri; la al cincilea n-am strâns destule loturi în ceară turnată, și o spun mai jos, nu o ascund într-un număr frumos.

Cum alegi un fitil de lemn pentru lumânări, dacă tabelele de bumbac nu se transferă?

Îl alegi după lățimea lamelei, la grosimea pe care o vindem noi, și după intervalul de diametre pe care forma aia l-a acoperit cu un singur fitil în testele noastre, pe ceara ta: soia, perle sau parafină. Tabelul de bumbac nu te ajută aici: acolo mărimea e un număr de fire, aici e o lamelă cu o lățime și o grosime, și cele două nu se traduc una în alta.

Cele două greșeli de la început, cumpăratul după lungime și cumpăratul după cifra cea mai mare de pe etichetă, vin din același reflex adus de la bumbac. Un fitil de 90 pe 10 și unul de 90 pe 14 au aceeași lungime și ard diferit, iar cei 25 de milimetri ai ondulatului nu-l fac cel mai puternic din gamă. Ajung la fiecare mai jos.

De ce la lemn contează lățimea și grosimea, nu lungimea?

Pentru că lungimea o scurtezi oricum, cât e paharul de înalt, iar ce rămâne în ceară și hotărăște flacăra e lamela: cât de lată e și cât de groasă. Cu cât lamela e mai lată, cu atât flacăra e mai mare și baia de ceară se deschide mai repede; două fitiluri de 90 de milimetri, unul de 7 și unul de 10 lățime, sunt două fitiluri diferite, oricât ar semăna în cutie. Așa scriem pe fiecare fișă de fitil de lemn de la noi, și așa am văzut în atelier.

Grosimea e a doua cifră, și e cea de care nu întreabă nimeni. Toate lamelele noastre au 0,6 milimetri, iar la cruce sunt două lamele de 0,6 îmbinate una în alta. Brevetul american al fitilului plat de lemn, acordat firmei Lumetique în 2013, dă grosimile testate între 0,019 și 0,028 țoli, adică între 0,48 și 0,71 milimetri, și scrie că cerurile vegetale tind să ceară fitil mai gros decât parafina; lamela noastră de 0,6 stă în intervalul ăla. Un producător american de fitil de lemn, makesy, în ghidul lui de alegere din 2022, desparte cele două cifre la fel: lățimea hotărăște diametrul băii de ceară, grosimea hotărăște mărimea flăcării și arderea în ansamblu. Noi lucrăm cu o singură grosime și lăsăm lățimea și forma să facă diferența; de-aia tabelul nostru e pe lățime și pe formă, nu pe grosime.

Cât acoperă un singur fitil de lemn și ce e „intervalul măsurat”?

Un singur fitil de lemn acoperă un interval de diametre, nu un diametru, și intervalul e altul pe fiecare ceară: lamela dreaptă de 10 milimetri a ținut, în arderile noastre, un pahar de soia de 5 până la 5,5 centimetri, unul de perle de 5,5 până la 6 și unul de parafină de 4,5 până la 5. Pe fișe îi spunem „banda lui”; aici îi spun intervalul măsurat, ca să fie mereu clar ce compar: paharul tău cu intervalul. Pahar sub interval: fitilul e prea mare pentru el. Pahar peste interval: oricât l-ai lăsa aprins, flacăra rămâne mică și ceara de la margini nu se topește.

Intervalul l-am măsurat arzând câte un singur fitil, și e un punct de plecare, nu o promisiune: paharul tău, rețeta ta de ceară și cât parfum pui mută cifra în sus sau în jos. Un fitil care ți-a lăsat marginile reci nu e un fitil slab. E un fitil pus într-un pahar mai lat decât intervalul lui, și acolo cauți o formă cu interval mai larg sau, dacă niciuna nu ajunge, pornești de la doi, cu test. Diferența asta o scriem pe fiecare fișă, ca să nu fie descoperită după primul lot.

Trei familii de fitil, trei feluri de a le număra

Pe raftul nostru sunt trei familii de fitil, și fiecare se măsoară altfel. Bumbacul împletit, seria SKS de la Schreiber, merge pe stearină și pe parafină cu stearină, la lumânări turnate în matriță, și se alege pe numărul de fire, de la 3x6 la 3x12, pornind de la diametrul lumânării, cum spune ghidul de fitil din 2025. Bumbacul cerat cu picior, seria SHW, merge pe cerurile moi de recipient și se alege pe diametrul de ardere și pe înălțime, cu codul de pe pagină, de la 30 pentru un pahar de vreo 3 centimetri până la 100 pentru unul de 10. Lemnul e a treia familie: se alege pe lățime și pe formă, cu intervalul din tabelul de mai jos.

Nu există „echivalentul de lemn” al unui 3x10, și un tabel bun de bumbac cerat nu-ți spune nimic despre lamela de 14 milimetri. Ce se transferă e metoda: alegi pe diametrul și pe ceara ta, apoi verifici în pahar, cu regula de 0,5 centimetri din ghidul de recipiente, care se aplică la fel la bumbac și la lemn. Ce nu se transferă sunt cifrele.

Cele patru forme, măsurate la noi, într-un singur tabel

Vindem cinci fitiluri de lemn, în patru forme: două lamele drepte, de 10 și de 14 milimetri lățime, o cruce din două lamele îmbinate, un ondulat de 25 de milimetri și un tub rotund cu diametrul de 10. Toate au lamela de 0,6 milimetri. În ceara turnată, toate se montează pe același picior metalic; în ceara perlată, pusă în pahar fără topire, lamela se înfige direct în perle, fără picior, cum scrie pe pagina ei. Diferența dintre forme e linia pe care ard, și de acolo vine intervalul fiecăreia.

Care formă pentru care diametru? Tabelul intervalelor cu un singur fitil

Intervalul fiecărei forme, cu un singur fitil, măsurat în atelierul nostru pe trei ceruri de recipient, e în tabelul de mai jos; la rotund, pe soia și pe parafină n-avem o cifră a noastră și nu punem una de împrumut.

Cum citești tabelul: cauți coloana cerii tale, nu rândul formei. Ai un borcan de 6 centimetri cu soia? Dreptul de 10 s-a oprit la 5,5, dreptul de 14 și ondulatul ajung la 6, crucea pleacă de la 6. Trei forme îl acoperă, și diferența dintre ele nu mai e „cât de tare arde”, ci cum se deschide baia de ceară: pe o linie, pe două sau pe o undă. Ai 8 centimetri cu perle? Doar crucea a ajuns acolo cu un singur fitil; cu orice altă formă ești în afara intervalului. Pe parafină, toate intervalele au ieșit la noi cu jumătate de centimetru mai jos decât pe soia; de ce, fișele nu spun, și nu ghicesc aici, pentru tine contează coloana, nu explicația.

Cum s-au măsurat, și ce nu e scris: câte un singur fitil, pe fiecare formă, în ceara pusă în pahar, iar cifra e diametrul paharului pe care baia l-a acoperit; așa scrie pe fiecare fișă. Ce nu e notat pe fișe, și de-aia nu-l scriu nici aici ca și cum l-aș ști: ceara exactă din fiecare familie, dacă a fost parfumată și cu cât, paharul. De-aia jumătatea de centimetru din tabel e intervalul în care a ținut la noi, nu o specificație de laborator; la tine, testul de mai jos o confirmă sau o mută. Coloana „perle / granule” e ceara perlată, palmier în perle, care se pune în pahar fără topire, cu lamela înfiptă direct, fără picior. Pe pagina ei stă și un test mai vechi al nostru, cu fitilul de lemn pus așa, care dă cifre mai mari decât fișele de acum la cruce și la ondulat, 9 centimetri pentru amândouă. Cifrele din tabel sunt cele de pe fișele fitilelor, cele mai recente; diferența dintre cele două pagini e pe lista noastră de re-ars, și ți-o spun ca să n-o descoperi tu.

De ce ondulatul de 25 de milimetri nu e cel mai puternic din raft?

Pentru că unda arde pe o linie șerpuită, nu pe lățimea de pe etichetă, iar intervalul pe care i l-am măsurat stă lângă cel al lamelei drepte de 14 milimetri: soia 5,5–6, perle 6–7, parafină 5–5,5. Cei 25 de milimetri sunt distanța dintre capete, nu linia de ardere. Cine îl cumpără ca pe „cel mai lat, deci cel mai tare” rămâne cu un borcan pe care flacăra nu-l deschide.

Ce câștigi cu ondulatul e felul în care se deschide baia: mai egal pe toată lățimea paharului, lucru care se vede la recipientele cu pereți drepți. E o unealtă pentru forma paharului, nu pentru mărimea lui. Pe pagina lui scrie, cu numele meu lângă, „aici greșesc cei mai mulți”, fiindcă exact aici i-am văzut greșind.

Ce nu știm încă despre rotund și despre matrițe?

Nu știm intervalul rotundului pe soia și pe parafină, și n-avem nicio ardere de-a noastră scrisă pe fitil de lemn în lumânări turnate în matriță. La rotund, tubul arde de jur împrejur: căldura pleacă dintr-un inel, și e alt fel de a arde, nu o lamelă mai mare. Ce avem despre el nu se împacă. Fișa producătorului îl dă pentru lumânări mari, de peste 10–12 centimetri. Descrierile noastre mai vechi vorbeau de o flacără mai concentrată decât a crucii, ceea ce nu e neapărat opusul: o flacără poate fi și concentrată, și mare. Iar pe pagina cerii perlate stă testul nostru pe perle, fără picior: baie de 10 centimetri, flacără de vreo 2, cea mai mare din gamă, și verdictul de atunci, „prea agresiv, nu recomandăm”. Pe fișa rotundului scrie „nemăsurat”, pentru că un test pe perle nu spune ce face în soia turnată. Nu tranșăm între ele cu un număr frumos; tranșăm când îl ardem în cele trei ceruri. Până atunci, testul tău pe rețeta finală e singurul răspuns cinstit, și e un test pe care îl faci cu ochii pe flacără.

Cu matrițele e mai simplu de spus: fitilul de lemn de la noi e pentru recipient, cu picior metalic, și așa îl vindem. Producătorul îl declară și pentru lumânări turnate liber, în matriță; noi n-avem nicio ardere de-a noastră scrisă acolo, deci nu-ți dau un interval și nu ți-l recomand pentru pillar. Pentru matrițe, cu stearină, rămâne bumbacul împletit.

Cum se montează și cum se arde un fitil de lemn ca să nu-ți strice lumânarea?

Se montează pe un picior metalic cu bază lată, cumpărat separat, câte unul pentru fiecare fitil; se taie la înălțimea paharului înainte de turnare și la jumătate de centimetru deasupra cerii înainte de fiecare aprindere; și se arde prima dată până când baia de ceară ajunge la pereți, în limitele de timp și de comportament de mai jos. Cele trei lucruri sunt scrise pe fiecare fișă a noastră, iar pe primul l-am pus primul rând de pe fișă după ce am avut clienți care au descoperit lipsa piciorului abia la despachetare.

De ce nu vine cu picior și de ce baza lată contează?

Fitilul de lemn se vinde fără picior din aritmetica atelierului: lamela o scurtezi după pahar, iar din ce cade ies fitiluri pentru borcane mai mici, deci dintr-un set de 20 ies mai mult de 20 de lumânări; picioarele nu se taie și se termină primele. Într-un set fix rămâi cu lamele și fără picioare. De-aia le ținem separat, și de-aia prima propoziție de pe fiecare fișă de fitil de lemn de la noi spune că piciorul nu e inclus.

Piciorul nostru are baza de 2,4 centimetri și 0,7 centimetri înălțime, cu patru cleme care prind lamela indiferent de profil: drept, cruce, ondulat sau tub. Baza lată e ce contează în clipa turnării: ceara caldă apasă pe lamelă, un picior îngust se lasă pe o parte, și lumânarea se întărește cu fitilul strâmb. Pe pagina piciorului scriem că primele minute de ardere sunt cele în care se vede dacă baza a ținut. Îl poți refolosi cât timp clemele au rămas drepte; îndoite, nu mai strâng. Nu-l lua pentru bumbac: fitilul cerat are talpa lui. Și nu-ți trebuie la ceara perlată: acolo lamela se înfige direct în perle.

Unul sau două fitiluri? Cum decizi înainte de a turna

Decizi din tabel, pe ceara ta, în ordinea asta: dacă diametrul paharului e în intervalul unei forme, iei forma aia; dacă e peste intervalul formei pe care o ai, cauți întâi o formă cu interval mai larg; dacă e peste intervalul tuturor, pe fișele noastre scrie „se pune în doi”, și aici trebuie să fiu exactă: intervalul pentru două fitiluri nu l-am măsurat. Ce lățime, la ce distanță de centru, în ce pahar, nu ți le pot da din tabel; doi e punctul de la care pornește testul tău, nu o cifră. Iar dacă paharul e sub intervalul formei, nu iei una mai mare: cobori la o lățime mai mică.

Un exemplu, pe cifrele din tabel: un borcan de 7 centimetri cu soia. Dreptul de 10 se oprește la 5,5, dreptul de 14 la 6, crucea la 6,5. Cu un singur fitil, nicio formă din tabel nu ajunge la 7 pe soia; deci nu ai ce copia, ai ce testa: două fitiluri, de exemplu doi drepți de 10, la distanță egală de centru, cu două picioare socotite la comandă, și o piesă arsă după protocolul de mai jos înainte de orice serie. Și fiecare combinație nouă, două fitiluri în loc de unul, altă ceară, alt procent de parfum, e un test nou, nu o presupunere.

La ce înălțime îl tai și cum arde prima dată?

Îl tai la jumătate de centimetru deasupra cerii înainte de fiecare aprindere, cu vârful înnegrit scos, și prima dată îl lași să ardă până când baia ajunge la pereți, cu ochii pe flacără și cu un ceas lângă. Jumătatea de centimetru e practica noastră de atelier, aceeași pe care am scris-o în articolul despre siguranța la turnare și în cel despre prima ardere, și e aproape de ce recomandă producătorii de fitil de lemn: makesy scrie 3/16 dintr-un țol, cam 5 milimetri, iar ghidul pentru începători al lui Armatage Candle Company, din 2021, și un ghid de făcut lumânări din noiembrie 2025 coboară la o optime de țol, cam 3 milimetri. Un fitil lăsat mai lung arde cu flacără mare și scoate fum, iar la lemn vârful carbonizat se rupe în particule care se lipesc de pereții paharului.

Lungimea mai are un rol, unul singur, și e la cumpărare: lamela trebuie să ajungă din picior până deasupra cerii. La 90 de milimetri, cu 7 prinși în picior și jumătate de centimetru deasupra, îți ajunge pentru un pahar umplut până pe la 8 centimetri; mai înalt de atât, fitilul rămâne sub ceară, oricât de bine l-ai ales pe lățime.

Prima ardere decide restul: dacă stingi înainte ca baia să ajungă la pereți, următoarele arderi pornesc din urma primei, adâncitura din mijloc și inelul de ceară neatinsă de pe margine, și de acolo începe tunelul; e scris în articolul despre prima ardere și nu-l repet. Dar „până la pereți” are două limite pe care le pui înainte să aprinzi. Prima e de timp: Asociația americană a producătorilor de lumânări recomandă, în general, cel mult patru ore la o ardere și cel puțin două de răcire înainte de următoarea, fiindcă o ardere prea lungă lasă carbonul să se strângă pe fitil, îl face „ciupercă” și flacăra crește; iar un fitil care n-a deschis baia în patru ore ți-a dat deja răspunsul. A doua e de comportament: fum, flacără care pâlpâie sau sare, pahar pe care nu-l mai poți ține în mână, două flăcări pe același fitil; la oricare dintre ele stingi și notezi, indiferent cât arată ceasul.

Ce-ți poate ieși prost cu fitilul de lemn și ce verifici întâi?

Trei lucruri, fiecare cu verificarea lui: flacăra slabă sau baia care nu ajunge la pereți; flacăra care sare și ceara care se duce repede; și aceeași lamelă care arde altfel de la un lot la altul. Niciuna nu începe cu „mai mult parfum”, și prima începe cu flacăra, nu cu tabelul.

De ce flacăra rămâne mică și marginile reci?

Sunt două situații diferite, și se despart după flacără, nu după margini. Prima: flacăra e slabă, se îneacă, se stinge sau nu prinde. Aici lățimea nu te ajută, și nici al doilea fitil: makesy trimite cazul ăsta la grosimea lamelei, nu la lățime. Noi vindem o singură grosime, 0,6 milimetri, deci ce poți verifica e restul: fitilul tăiat la jumătate de centimetru, nu mai scurt și nu mai lung; ceara și procentul de parfum, o rețetă mai grasă sau mai parfumată îneacă lamela; și lotul de lemn, mai jos. Dacă pe rețeta ta, cu toate astea la locul lor, flacăra tot se îneacă, lamela noastră nu e fitilul rețetei tale, și prefer să ți-o spun decât să-ți vând al doilea set.

A doua: flacăra e stabilă, între unu și doi centimetri, fără fum, și după două ore baia tot nu ajunge la pereți. Ăsta e cazul din tabel: paharul e peste intervalul măsurat al formei, pe ceara aia. makesy spune aici același lucru pe care îl scriem noi pe fișe, ții grosimea și urci în lățime. Verifici întâi diametrul contra tabelului, apoi ceara: pe parafină intervalele stau cu jumătate de centimetru sub cele de soia. Dacă altă formă acoperă paharul singură, iei forma aia; dacă niciuna, pornești de la doi, cu testul de mai sus.

Ce nu faci, în niciuna dintre situații, e să-l lași mai lung ca să „tragă” mai mult, sau să pui mai mult parfum: fitilul lung îți dă flacără și fum, nu baie mai lată, iar parfumul în plus într-o rețetă care nu se deschide corect se arde degeaba. Întrebarea cu parfumul e cea pe care o primesc des, și am scris-o în ghidul de recipiente ca greșeala parfumului compensator; la lemn răspunsul e același.

De ce flacăra sare și ceara se consumă grăbit?

Pentru că paharul e sub intervalul măsurat al formei, adică fitilul e prea lat pentru el, sau pentru că fitilul e tăiat prea lung. Crucea într-un borcan strâmt face o flacără mare, care joacă, și mănâncă ceara grăbit; dreptul de 14 într-un pahar mic arde la fel de grăbit, cu flacăra săltând. E ce scriem pe paginile lor, și e motivul pentru care, sub interval, cobori la o lățime mai mică, nu tai fitilul mai scurt. Al doilea lucru de verificat e înălțimea: tot ce trece de jumătate de centimetru deasupra cerii dă flacără în plus, la orice formă.

Testul care spune dacă e grav e cel din ghidul nostru de recipiente, pe care îl facem și noi la o rețetă nouă: două ore de ardere, după ce ceara turnată a stat cât cere fișa ei, cu paharul de sticlă transparentă privit lateral. Pragul e al nostru, din testele noastre: baia de ceară lichidă mai adâncă de jumătate de centimetru față de suprafața solidă din jur înseamnă fitil prea mare; peste un centimetru, e clar prea mare, oricât de bine a arătat în prima oră. Îl spun ca fiind al nostru fiindcă nu e universal: makesy, pe fitilele și cerurile lor, ia drept reper o baie de aproximativ jumătate de țol, adică 1,27 centimetri, de peste două ori cât pragul nostru. Și nici la noi adâncimea nu e singurul semn: înainte de ea vin flacăra, care trebuie să stea între unu și doi centimetri, fără pâlpâit și fără fum, și paharul, care după două ore nu trebuie să frigă. Armatage adaugă pragurile lui de oprire, la orice oră a testului: flacără de peste trei țoli, cam 7–8 centimetri, pahar de peste 150 de grade Fahrenheit, vreo 65 Celsius, sau două flăcări pe același fitil; praguri de siguranță, nu de reglaj.

Lemnul nu e material uniform: de ce ardem o piesă de test la fiecare lot

De la o lamelă la alta fibra e alta, și diferența nu stă în cutie, stă în pahar; de-aia noi aprindem o piesă de test la fiecare lot nou, înainte de serie, și de-aia îți cerem același lucru. O lamelă din lotul următor poate deschide baia mai încet sau mai puțin decât cea de dinainte, și n-ai cum să vezi asta pe lamelă, o vezi în pahar.

Ce știm despre lemnul ăsta și ce declară producătorul lui sunt două coloane separate pe fiecare fișă, și le țin separate și aici. Măsurat de noi: forma, dimensiunile, grosimea de 0,6 milimetri, intervalele de diametru și faptul că se montează pe picior. Declarat de producător, din fișa lui, fără test la noi: esența (lemn exotic de esență tare, tip Sapele), umiditatea între 6 și 10 la sută, lemnul netratat chimic, tăierea cu laser și certificarea FSC a furnizorului lui de lemn, o hârtie pe care noi n-o avem în mână. Ți le dau așa cum ni s-au dat, cu numele lui pe ele. Ce n-o să găsești la noi nici pe fișă, nici aici, sunt cuvintele „fără fum” sau „ardere curată” lângă un fitil: fumul e funcție de rețetă și de înălțimea fitilului, nu o proprietate a lamelei.

Trosnetul intră tot la „depinde”: în unele rețete și pahare se aude, discret, ca un lemn în sobă; în altele nu, și de-aia nu-l promitem nimănui. Brevetul lui Lumetique explică de ce: sunetul vine din buzunarele de gumă și rășină din lemn, și volumul lui depinde de specie; familia Rosaceae, cireșul de pildă, trosnește mai tare. Cu o singură esență pe raft, ce mai rămâne variabil e ceara și paharul, și de-aia aceeași lamelă poate trosni într-o rețetă și tăcea în alta.

De unde începi

Începi cu forma pe care ți-o dă tabelul pentru paharul și ceara ta, cu piciorul pentru ea dacă torni ceară, și cu o singură lumânare de test, arsă după protocolul de mai jos și dusă până la fundul paharului înainte de serie. Un set de 20 înseamnă 20 de lumânări la un fitil pe pahar, plus ce iese din resturile tăiate pentru borcane mici; la două pe pahar, 10.

Ce comanzi pentru primul test?

Comanzi forma din interval și picioarele după numărul de fitiluri, apoi torni rețeta finală, nu una „de probă” cu alt parfum. Pașii, în ordinea în care îi facem noi la o rețetă nouă:

1. Măsori diametrul interior al paharului la nivelul la care va sta ceara; dacă paharul se lărgește sau se strâmtează pe înălțime, îl iei în locul cel mai lat pe care baia trebuie să-l acopere. Scrii ceara: soia, perle sau parafină.
2. Alegi coloana din tabel pe ceara ta. Diametrul e în intervalul unei forme? Aia. E peste intervalul tuturor? Pornești de la două fitiluri, cu două picioare, ca variantă de testat, nu ca cifră.
3. Tai lamela cam cât e paharul de înalt (la 90 de milimetri, un pahar umplut până pe la 8 centimetri), o prinzi în picior, o așezi în centru înainte să torni și o ții dreaptă până prinde stratul de jos; la două fitiluri, la distanță egală de centru. La ceara perlată nu torni nimic: perlele în pahar, lamela înfiptă direct, fără picior, cum scrie pe pagina ei.
4. Aștepți cât cere ceara turnată: la cerurile noastre, 48 de ore unde fișa dă un număr, și tot 48 ca reper unde nu dă; la perle nu ai ce aștepta. Abia apoi scurtezi la jumătate de centimetru și aprinzi.
5. Arzi două ore și te uiți lateral prin sticlă. Flacără de unu până la doi centimetri, fără fum, baia la pereți și nu mai adâncă de jumătate de centimetru? Fitilul a trecut primul filtru. Baia nu ajunge la pereți, cu flacăra stabilă? O formă cu interval mai larg; dacă niciuna nu-l acoperă, două, alt test. Baia peste un centimetru, paharul fierbinte, flacăra sare? O formă mai mică.
6. Continui pe aceeași lumânare, în arderi de cel mult patru ore, cu răcire între ele, până la fundul paharului. Ghidul nostru de recipiente spune că supraîncălzirea apare uneori în ora a treia sau a patra, iar Armatage nu consideră un fitil de lemn ales până când lumânarea n-a ajuns la capăt fără să pice. Abia atunci fitilul e al rețetei tale, și abia atunci comanzi pentru serie.

Cu tabelul de mai sus și cei șase pași, un set de 20 îți ajunge pentru primul lot și pentru testele lui. Dacă te-ai oprit între două forme și nu știi pe care, ia-o pe cea cu intervalul mai îngust: un fitil prea mic pentru pahar îți lasă marginile reci, dar paharul rămâne întreg și testul următor se face cu altă lamelă; unul prea mare încălzește paharul, și asta e partea de siguranță, nu de estetică.

Ce ne scrii dacă nu iese

Ne scrii ceara, diametrul interior al paharului, forma și lățimea fitilului, câte ai pus, procentul de parfum și o poză a paharului după două ore de ardere, luată din lateral. Cu astea îți putem spune dacă ești în interval sau în afara lui; fără ele ghicim, și noi nu ghicim pe lotul tău. Pe WhatsApp sau la telefon, la 0726 162 810, ori pe email, la office@lumanariservus.ro, luni până vineri între 8:00 și 16:30. Iar dacă ai ars rotundul pe o rețetă a ta, scrie-ne ce a ieșit; ne ajută să știm de unde pornim când îl ardem noi.

Un fitil de lemn nu se alege după cum arată și nu se alege după cifra cea mai mare de pe etichetă. Se alege după lățime, se pune într-un pahar din intervalul lui testat, pe un picior cu bază lată când torni ceară, și se taie la jumătate de centimetru. Restul, trosnetul, lotul, rotundul, e lemn: variază, și-l ardem înainte să-l promitem.