Testul de ardere al lumânării, de la prima aprindere până la ultimul centimetru

Proba ta a ars frumos în prima seară. După două ore, ceara topită atinsese paharul de jur împrejur, flacăra stătea dreaptă, iar sticla era doar caldă. Ai turnat lotul. Peste o săptămână îți scrie cineva că, după câteva seri, flacăra a coborât într-o groapă, fitilul a rămas puțin incandescent și s-a stins.

Testul de ardere al lumânării ține de la turnare până la ultimul centimetru de ceară: 48 de ore de odihnă, o primă ardere de cel puțin două ore, apoi reprize de cel mult patru ore, până jos. La fiecare aprindere scrii aceleași câteva observații, iar lotul îl torni abia după ce proba a trecut de toate serile.

Mai jos găsești ce cer fișele și ce adăugăm noi, ce scapă proba scurtă, câte zile pui în calendar, ce urmărești seară de seară, jurnalul de completat și semnele după care spui că proba a trecut. E scris pentru cine toarnă: la început, când vinde deja sau când produce la volum. Îți trebuie un cântar, o riglă, un ceas și o foaie.

Eu sunt Sînziana. În atelierul nostru din Maramureș turnăm lumânări din 2010, în matrițe și în pahare, și vindem mai departe cerurile și fitilurile cu care lucrăm. În mai multe articole am scris că fitilul se confirmă pe lumânarea întreagă, „arsă în reprize până spre capăt”, iar în cel despre lumânările de cadou am pus etapa asta într-un rând de tabel. Aici e etapa întreagă, seară de seară. Faptele vin din fișele producătorilor și din reperele noastre de atelier, scrise deja pe paginile de fitil și în articole; unde reperul e al nostru, îți spun.

Cât durează testul de ardere al unei lumânări?

Testul de ardere al unei lumânări durează cât îi trebuie probei să ardă până la ultimul centimetru, plus cele 48 de ore de odihnă de după turnare. La lumânările noastre de 5,5 cm diametru, socotit din timpul măsurat pe fiecare 5 cm, o probă de 10 cm arde în jur de 24 de ore: cu reprize de cel mult patru ore, ies cel puțin șase seri, deci cam opt zile de la turnare până la verdict.

Durata sperie, și de-aia se sare. Câte dintre probele tale au ajuns vreodată până jos? Proba de două ore îți spune cu ce fitil pornești, iar restul serilor îți spune dacă lumânarea ține ce a promis în prima. Greșeala scumpă e să torni lotul a doua zi după o primă seară bună: defectele care apar abia după câteva aprinderi pleacă atunci la cumpărători, în toate piesele deodată.

Ce cer fișele cerii și ce adăugăm noi?

Fișele producătorilor de ceară cer patru lucruri: 48 de ore de odihnă după turnare, fitilul ținut scurt, testarea fiecărei combinații și o ardere de probă în care te uiți la lățimea băii de ceară, stratul topit din jurul fitilului, și la ciuperca de pe capătul lui, depunerea de carbon care îi încurcă arderea. Cât ține o aprindere, cât de adâncă are voie să fie baia și când te oprești sunt repere de atelier, ale noastre.

Le-am pus una lângă alta, ca să știi mereu cine spune ce. Fișele sunt ale cerurilor Kerax pe care le vindem: KeraSoy Container 4130, EcoCoco și EcoOlive pentru pahare, KeraSoy Pillar 4120 pentru matrițe.

Coloana din mijloc e regula producătorului și o respecți ca atare. Coloana din dreapta e felul în care lucrăm noi, pe paharele și pe rețetele noastre: un punct de plecare, pe care îl verifici pe paharul și pe rețeta ta. Unde fișa tace, la durată și la final, reperul nostru te scutește să-ți inventezi unul pe loc, în a treia seară.

Ce scapă proba de două ore

Proba de două ore scapă tot ce se construiește de la o seară la alta: tunelul care crește din inelul lăsat de prima ardere, fitilul care se îneacă după câteva aprinderi și paharul care se încinge spre fund. Toate trei pot apărea pe o lumânare care în prima seară a arătat bine.

Tunelul vine din geometrie. Fiecare ardere pornește din forma lăsată de cea dinainte: dacă baia n-a ajuns la pereți, rămâne un inel de ceară neatinsă pe margine, iar dacă nici arderile următoare nu-l topesc, flacăra coboară de la o seară la alta într-o adâncitură tot mai adâncă. Am descris mecanismul în articolul despre prima ardere. Tot acolo e și înecarea: în puțul ăsta flacăra are tot mai puțin aer, lichidul urcă în jurul fitilului, iar fitilul stă puțin incandescent și se stinge. E fraza pe care o citim în recenzii, „pur și simplu nu mai arde”, și în prima seară nu se vede.

Supraîncălzirea are calendarul ei. În ghidul fitilului pentru recipiente am scris că semnele apar uneori abia în ora a treia sau a patra. Spre fundul paharului riscul crește: baia e cea mai lată, iar flacăra e cea mai aproape de sticlă.

Să zicem că proba ta are la ora a doua baia la pereți și exact o jumătate de centimetru adâncime, cât reperul nostru. O lași și în ora a treia și te uiți dacă adâncimea crește și paharul se încinge. Seara următoare faci aceeași citire, cu baia pornind din forma lăsată de prima.

Câte zile pui în calendar înainte de lot?

În calendar pui 48 de ore de odihnă și câte seri îi trebuie probei să ardă până jos, cu cel mult patru ore pe seară. Câte seri, afli cântărind proba înainte de prima aprindere și după ce o stingi.

Ca ordin de mărime, iau cifrele noastre. La lumânările noastre de 5,5 cm diametru, timpul de ardere măsurat în atelier e de aproximativ 12 ore la fiecare 5 cm, cum scrie în întrebările frecvente. O probă de 10 cm pe același diametru ar arde deci în jur de 24 de ore: șase seri de câte patru ore, plus cele două zile de odihnă. Cam opt zile de la turnare la verdict, dacă o aprinzi în fiecare seară. Cifra e a lumânărilor noastre; a ta iese din proba ta.

Socoteala pe proba ta e cea din articolul despre lumânările de dat cadou: gramele arse în prima seară, împărțite la orele de ardere, îți dau cât arde pe oră, iar ceara rămasă, împărțită la cifra asta, îți spune câte ore mai are. Ceara rămasă e greutatea de acum minus paharul gol și minus ceara pe care o lași sub limita de oprire. E o estimare: prima oră e încălzire, deci socoteala făcută pe prima seară e aproximativă.

Mai e un cost, în ceară. Probele se consumă și nu se vând, de aceea în ghidul despre ce ceară alegi am scris să adaugi două bucăți la primul lot, pentru testul de ardere. Pentru matrițe, kitul nostru de test are 1 kg de ceară de soia și trei mărimi de fitil, cam cât pentru 4–5 lumânări de test de 6 × 8 cm.

Cum testezi o lumânare, seară de seară

O lumânare o testezi aprinzând-o cum o va aprinde cel care o primește: în reprize de cel mult patru ore, cu fitilul tăiat înainte de fiecare aprindere, în același loc, până la limita de oprire pe care o scrii pe produsul tău. Între reprize o lași să se întărească de tot, iar la fiecare aprindere te uiți la aceleași lucruri, în aceeași ordine.

Condițiile rămân aceleași de la o seară la alta. Dacă o seară arde lângă geam și următoarea pe masa din mijlocul camerei, diferența dintre seri o face curentul de aer, iar proba nu-ți mai spune nimic despre fitil.

Ce pregătești înainte de prima aprindere?

Înainte de prima aprindere pregătești probele pe rețeta finală, cântarul, locul și fișa pe care notezi. Pe toate le faci în seara turnării, cât ai încă rețeta în față.

1. Probele, pe rețeta finală. Ceara, parfumul și colorantul cu care vei turna lotul, în paharul sau în matrița lotului. La matrițe alegi întâi fitilul pe ceara simplă și refaci testul după ce pui parfumul și culoarea, cum am scris în articolul despre prima lumânare în matriță.
2. O probă pentru fiecare fitil pe care îl compari, toate din aceeași turnare, cu fitilul scris pe fundul fiecăreia.
3. Un pahar transparent lângă recipientul final, dacă lotul merge în ceramică sau în sticlă colorată: același diametru interior, aceeași rețetă, același fitil. În el vezi adâncimea băii, pe care prin ceramică n-o vezi; confirmarea o dă tot recipientul în care vinzi, fiindcă fișa 4130 pune și recipientul în combinația de testat.
4. Cântarul. Cântărești paharul gol, cu fitilul lipit, înainte de turnare, și fiecare probă înainte de prima aprindere.
5. 48 de ore de odihnă, cu probele nemișcate, la temperatura camerei.
6. Locul: o suprafață care nu ia foc și prinde ceara dacă se scurge, departe de geam, ușă și calorifer, cu probele depărtate una de alta, sub ochii tăi.
7. Fitilul tăiat la aceeași lungime pe toate probele, cam 6 mm.

Pregătirea e partea care nu se mai recuperează după aceea. O probă necântărită nu-ți mai spune câte seri are, una fără fitilul scris pe fund devine după două seri o lumânare oarecare, iar fără perechea transparentă, ceramica îți ascunde adâncimea pe care o cauți. Dacă torni prima dată acasă, regulile de bucătărie, de la vase la temperaturi, sunt în articolul despre siguranța la turnare.

Ce citești în prima seară?

În prima seară citești baia de ceară mai mult decât flacăra: la pahar, dacă ajunge la pereți și cât de adâncă e față de reperul nostru de o jumătate de centimetru, iar la matriță, dacă lasă un perete subțire și întreg. Prima oră e încălzire, judeci din a doua, iar proba arde cel puțin două ore și cel mult patru.

Prima seară am scris-o pe larg în alte articole: la pahare e protocolul din ghidul fitilului pentru recipiente, cu tabelul de diagnostic, la matrițe e testul cu trei fitiluri din articolul despre prima lumânare în matriță, iar la paharele de cadou, citirea pas cu pas din articolul despre cadouri. Din prima seară duci în jurnal trei cifre: după câte minute a atins baia pereții, cât de adâncă e baia când o stingi și cât cântărește proba după. Minutele le prinzi uitându-te de sus din douăzeci în douăzeci de minute, după prima oră.

O probă o stingi pe loc, fără să aștepți cele două ore, dacă flacăra se înalță și fumegă, dacă ceara topită curge pe lângă sau dacă paharul se încinge, și notezi exact ce ai văzut. Cu fitilul tăiat la 6 mm și departe de curent, ipoteza cea mai probabilă e fitilul prea mare: fișele cerurilor Kerax scriu că un fitil prea mare poate face funingine, poate grăbi arderea și poate face ceara să curgă pe o parte a lumânării.

Ai turnat, de pildă, două pahare de 5 cm pe interior, unul cu fitil SHW 50/7,5 și unul cu 60/7,5, treapta de deasupra, ca în articolul despre cadouri. La două ore, 50/7,5 are încă un inel pe margine, iar 60/7,5 a ajuns la pereți cu baia sub o jumătate de centimetru. Ai o ipoteză, 60/7,5, și o probă de dus până jos. Pe 50/7,5 îl lași să ardă mai departe, până la patru ore: unele rețete ajung la margine mai încet.

Ce urmărești de la a doua seară până jos?

De la a doua seară urmărești dacă proba se poartă cel puțin la fel de bine ca în prima: inelul de pe margine, dacă a rămas, se topește, flacăra rămâne stabilă, ciuperca nu crește la loc, paharul nu se încinge. Orice semn care apare abia acum e informația pe care proba scurtă n-o putea da.

• Suprafața, la reaprindere. Dacă a rămas un inel de ceară neatinsă pe margine, îl notezi și te uiți dacă seara asta îl topește. Unele rețete ajung la margine treptat, în mai multe arderi; un inel care crește de la o seară la alta, cu adâncitura tot mai adâncă în mijloc, e tunelul.
• Fitilul. Tai vârful înnegrit înainte să aprinzi și verifici că a rămas în centru: pe pagina fitilului cerat pentru pahare scriem că un fitil care nu stă în centru mută arderea spre perete.
• Minutele până la pereți. Le scrii în fiecare seară, ca să le poți compara cu prima.
• Flacăra. O flacără care scade de la o seară la alta, cu lichidul urcând în jurul fitilului, arată un fitil care se îneacă; una care crește și fumegă, un fitil prea mare.
• Mirosul, în aceeași cameră, la aceeași oră din repriză. Dacă slăbește sau se face ascuțit, chimic, iar paharul e fierbinte, fitilul supraîncălzește parfumul.
• Paharul, la sfârșitul fiecărei reprize, măsurat la fel în fiecare seară, în același punct: la atingere sau cu un termometru, dacă ai. Mai ales în ultimele seri, când baia e cea mai lată și flacăra cea mai aproape de fund.

Pe proba bună, rândurile din jurnal seamănă între ele de la o seară la alta. Ce cauți e diferența dintre seri: minutele până la pereți care cresc, flacăra care scade, paharul mai cald în ultimele seri decât în primele. Cât i-a luat ultimei tale probe până când baia a atins pereții? Dacă n-ai scris, n-ai cu ce compara seara a treia.

Te oprești la limita de oprire pe care o scrii pe produsul tău, fără s-o treci; pe paginile lumânărilor noastre, limita e un centimetru de ceară sub fitil. Înainte să arunci paharul, te uiți la pereți: ceara rămasă lipită de sticlă e ceara pe care tunelul n-a mai consumat-o. Dacă proba verifică o reparație, de pildă un fitil mai mare după unul care se stingea, te uiți mai ales dacă trece de seara în care se stingea cel vechi, cum am scris în articolul despre fitilul care se stinge.

La lumânarea turnată în matriță citești aceleași seri pe perete. Îl vrei întreg de jur împrejur, cu ceara topită ținută înăuntru; când peretele cedează, ceara curge pe masă, iar fișele pun ceara care curge pe o parte pe seama fitilului prea mare.

Ce scrii în jurnalul de ardere?

În jurnal scrii două lucruri: o dată, în seara turnării, tot ce intră în probă, și apoi, la fiecare aprindere, un rând cu ce ai văzut. Prima parte îți spune ce rețetă a ars, a doua cum a ars, iar împreună îți permit să torni lotul la fel ca proba.

În iulie am vorbit pe rând cu opt clienți care au comandat de la noi de zece până la 31 de ori. Combinația de ceară, fitil și parfum și-o aleg testând singuri, după ce citesc descrierile de fitil de pe site și alte surse. Testul îl fac oricum. Jurnalul îl face refolosibil la lotul următor. Scris din memorie, a doua zi, pierde tocmai minutele până la pereți și adâncimea băii.

Fișa probei, completată o dată

Fișa probei e cartea de identitate a lumânării de test: ce ceară, ce parfum, ce culoare, ce fitil, ce recipient și ce temperaturi. O completezi în seara turnării și o păstrezi lângă probă, cu numărul ei.

Fișa o completezi o singură dată și n-o mai atingi. Dacă vrei să schimbi un rând, torni altă probă, cu altă fișă. O fișă completată arată așa: proba 2, KeraSoy Container 4130 cu lotul de pe sac, parfum 5%, adică 25 g la 500 g de ceară, fără colorant, fitil SHW 60/7,5, pahar transparent de 5 cm pe interior, turnată miercuri seara.

Rândul pe care îl scrii la fiecare aprindere

La fiecare aprindere scrii un singur rând, cu aceleași coloane: când ai aprins-o și când ai stins-o, lungimea fitilului, minutele până la pereți, adâncimea băii, flacăra, ciuperca, paharul, mirosul și greutatea după. Rândul îl scrii imediat ce stingi proba.

Coloanele sunt observații și sunt aceleași pe toate probele, ca să le poți pune una lângă alta. Un singur rând nu-ți dă verdictul; ți-l dau rândurile puse în ordine, seară după seară. Separat de ele stau cele trei situații în care stingi pe loc, în orice seară: flacăra se înalță și fumegă, ceara topită curge pe lângă, paharul se încinge. Sub rând, la observații, scrii orice altceva: curent în cameră, o stingere singură și după câte minute, bule în jurul fitilului. Bulele mici din jurul fitilului, în timpul arderii, sunt normale, scrie fișa EcoOlive.

Când spui că proba a trecut?

Proba a trecut când a ajuns la limita de oprire fără să fi trebuit stinsă pe loc în vreo seară, iar rândurile din jurnal au rămas liniștite: inelul de pe margine, dacă a fost, s-a topit în serile următoare, adâncimea și paharul n-au crescut spre fund, flacăra n-a fumegat, iar lumânarea nu s-a stins singură.

Un semn într-o singură seară e o observație: îl notezi și urmărești dacă se repetă. Semnele care se repetă sau vin împreună, cum sunt baia adâncă, paharul fierbinte și mirosul care slăbește, îți dau direcția. Atunci schimbi un singur lucru pe proba următoare și o iei de la capăt, cu 48 de ore de odihnă: la inelul care crește urci o treaptă de fitil, cum am scris în articolul despre tunelare, iar la funingine și la paharul fierbinte cobori una, cum am scris în articolul despre funingine.

Lotul îl torni pe fișa probei care a trecut, rând cu rând: aceeași ceară, același fitil, același parfum cântărit, aceleași temperaturi. Jurnalul rămâne la tine. Când îți scrie un cumpărător că lumânarea s-a stins, ai cu ce compara.

De unde începi

Începi cu o singură probă, pe rețeta pe care vrei s-o vinzi sau s-o dai, cu fișa completată în seara turnării și cu un loc fix unde arde. O aprinzi la 48 de ore și o duci până la ultimul centimetru, cu un rând în jurnal la fiecare aprindere.

Când refaci testul de la zero?

Refaci testul de la zero când se schimbă orice rând din fișa probei: alt lot de ceară sau de fitil, alt parfum, altă doză, altă culoare, alt pahar, alt diametru. Fișele cerurilor cer testată fiecare combinație, iar pe paginile noastre de fitil scriem că la un lot nou torni o piesă de test înainte de serie.

Lotul de toamnă are aceeași ceară și același fitil ca cel de vară, dar un parfum nou de sezon. Pe fișă s-a schimbat un singur rând, deci proba se reface cu parfumul nou, de la cele 48 de ore. De ce aceeași rețetă poate ieși altfel cu un lot nou de ceară e în articolul despre rețeta care nu mai iese cu un lot nou, iar ce compari pe buletinul de analiză al lotului, în articolul despre fișa tehnică a cerii.

Ce ne trimiți dacă proba nu iese?

Dacă proba nu iese și ceara sau fitilul sunt de la noi, ne trimiți fișa probei, rândurile din jurnal până la seara în care a apărut semnul și două poze, una de sus și una din lateral. Cu ele vedem aceeași lumânare pe care o vezi tu.

Ne scrii pe WhatsApp sau ne suni la 0726 162 810, ori ne scrii la office@lumanariservus.ro.

Proba de două ore îți spune cu ce fitil începi. Jurnalul ținut până la ultimul centimetru îți spune ce lumânare vinzi.